Guta și pseudoguta (boala depunerii de pirofosfat de calciu – BDPC) – două tipuri de artropatii microcristaline, reprezintă afecțiuni care cauzează dureri articulare datorate cristalelor depuse la nivelul articulațiilor. Aceste cristale irită articulațiile și, în unele cazuri, tendoanele din jur, deteminând organismul să producă substanțe care tumefiază și înroșesc articulația. În cazul gutei, cristalele sunt sărurile de urați monosodați, iar în pseudogută pirofosfatul de calciu.

Guta și pseudoguta (BDPC) pot afecta și alte articulații, pe lângă cele de la mână. Frecvent, prima articulație afectată de gută este cea a halucelui (degetul mare de la picior), pe când în cazul pseudogutei, articulațiile afectate sunt de obicei cele mari, cum ar fi genunchiul sau încheietura. Atacurile de gută sau pseudogută sunt recurente.

În cazul gutei, cristalele se formează atunci când pacienții prezintă o producție excesivă sau eliminare deficitară a acidului uric. Anumite medicamente produc modificări rapide în nivelele de acid uric din sânge. Acestea includ unele medicamente antihipertensive, diuretice, anticoagulantele intravenoase precum și un medicament prescris pentru pacienții care au primit un transplant, denumit ciclosporină. Alcoolul etilic crește producția de acid uric. Guta se asociază cu hipotiroidismul, bolile cardiace și bolile renale. Atacurile de gută apar mai frecvent posttraumatic, după intervenții chirurgicale, infecții precum și după folosirea substanțelor de contrast pentru examinările imagistice cu raze X.

Boala depunerii de pirofosfat de calciu (BDPC) a fost observată mai ales la pacienții care au prezentat multiple leziuni la  nivel articular, deși sunt pacienți care, până la primul atac al bolii, nu au prezentat nici un fel de leziune locală. Spre deosebire de gută, BDPC nu se asociază cu consumul de alcool sau cu dieta și nu este indus de diferite medicamente. Poate apărea în conjuncție cu anumite boli, cum ar fi pneumonia, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, dar poate apărea și în urma unei intervenții chirurgicale care nu are nici o legătură cu boala. BDPC poate, de asemenea, apărea la pacienții care suferă de probleme cu glandele tiroidă și paratiroidă, sau la cei cu supraîncărcare de fier (hemocromatoză).

Guta/BDPC la nivelul mâinii, încheieturii și cotului

Locurile frecvent afectate de gută sunt cotul, pumnul și articulațiile degetului mic (în special articulația interfalangiana distala). BDPC frecvent afectează încheieturile.

Semne și simptome

Atât guta, cât și pseudoguta, tind să se manifeste prin apariția bruscă a modificărilor articulare, acestea devenind roșii (ertiem), calde și umflate (edem). Articulațiile devin atât de dureroase, încât pacienții evită să le mai miște. Adesea, articulația afectată de inflamație se aseamănă cu una infectată.

Guta poate determina formarea de tofi gutoși care sunt noduli de culoare albă, vizibili sub piele, formați datorită acumulării cristalelor (vezi Figura 1). Dacă pielea este prea edemațiată și întinsă, se poate observa scurgerea la nivelul articulației a unei substanțe albe și calcaroase.

Cristalele din pseudogută sunt de obicei vizibile doar pe radiografie.

Cum se pune diagnosticul?

În ambele boli diagnosticul este pus pe baza examenului clinic, radiografiilor și analizelor de laborator. Vi se vor pune întrebări cu privire la simptomele resimțite și modul în care boala vă afectează activitățile zilnice. Întrucât diferite medicamente și boli se pot asocia cu gută și BDCP, veți fi rugat să oferiți un istoric medical complet și detaliat, precum și o listă exactă a medicamentelor pe care le consumați. Examinarea în detaliu a mâinilor este importantă deoarece aspectul clinic contribuie la diferențierea tipului de artrită. Radiografiilor vor fi de asemenea de ajutor. În cazul BDCP, calcificarea ligamentului de la nivelul încheieturii, denumit complexul fibrocartilaginos triunghiular (CFCT), este un element tipic pe radiografie. Acidul uric nu este vizibil pe radiografie dar eroziunile osoase de la nivelul articulației interfalangiene distale (articulația de la vârful degetului) sunt caracteristice pentru gută (vezi Figura 2). În timp, ambele boli pot produce modificări artritice mult mai avansate.

Atunci când este posibil, cea mai bună metodă de a clarifica diagnosticul este extragerea de lichid din articulație. Acesta este trimis către laborator pentru a verifica dacă conține cristale de acid uric sau de pirofosfat de calciu. Este necesar un microscop special pentru a diferenția tipul de cristale prezente în lichidul articular.

Pot fi realizate și analize de sânge pentru a identifica eventuala infecție, precum și nivelul de acid uric din sânge. Totuși, nivelele sangvine de acid uric pot fi normale, în ciuda unui atac de gută. Nu există nici o analiză de sânge pentru diagnosticarea BDCP.


Figura 1: Gută și tofi gutoși la nivelul indexului și degetului mic


Figura 2: Radiografia unui deget cu gută care evoluează de mult timp. Sunt prezente eroziunile osoase la nivelul articulației distale precum și inflamarea țesuturilor moi din jur.

Cum se tratează guta și pseudoguta?

Scopul tratamentului gutei și pseudogutei este acela de a scădea inflamația și ameliora durerea. Atacurile acute se tratează frecvent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) atunci când pacientul nu prezintă alte probleme medicale care să contraindice aceste medicamente. Indometacinul este în mod special eficient. Atunci când AINS sunt contraindicate sau insuficiente, poate fi utilizată colchicina, iar alteori pot fi administrați corticoizi oral sau injectabil.

Atacurile de gută și pseudogută pot reapărea. Atunci când episoadele sunt rare, pentru acutizări sunt folosite AINS sau colchicina. Dacă, însă, episoadele apar mai des, se folosesc alte tipuri de medicamente. Cel mai bine este ca medicația specifică să fie decisă de medicul de familie și/sau reumatolog. Pacienții cu gută pot necesita medicamente care scad producția de acid uric, cum ar fi alopurinolul.

Guta și BDCP sunt adesea tratate conservator. Alături de medicație, pot fi de ajutor ortezele/atele sau pansamentele compresive pentru scăderea inflamației și ameliorarea durerii.

Atunci când boala a erodat articulațiile sau când tendoanele sunt compromise, poate fi indicată intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea cristalelor și stabilizarea articulației. Alteori se indica folosirea protezelor articulare.

Ce se întâmplă atunci când boala nu este tratată?

Atacul acut este într-atât de dureros, încât pacienții se adresează medicului pentru tratarea durerii. Netratată, guta poate fi foarte dăunătoare pentru articulații și tendoane. Cristalele pot eroda articulația până când aceasta devine instabilă. De asemenea, depozitele de săruri localizate imediat sub piele pot determina ruperea tegumentelor și a tendonului, evenimente care pot produce infecții grave alături de pierderea mișcărilor.

Depunerea cristalelor din BDCP imediat sub piele este mai puțin frecventă, astfel că și infecția este mai puțin probabilă. Depunerea cronică de cristale în ligamente și cartilaje poate produce distrugerea articulației. Pierederea mișcărilor (anchiloza) este frecventă, dar instabilitatea articulației, așa cum apare în gută, este mai rară.